Ce este vârsta?

Ce înseamnă vârsta, ce determină vârsta, este doar un număr? Care este răspunsul la această întrebare?

Tuturor ne-ar plăcea să aflăm răspunsul, să aflăm vârsta noastră exactă, dar nu bazată doar pe anii care au trecut din existența noastră, ci bazată pe felul cum ne simțim. Există oameni cu ani puțini, adică tineri dar care nu se simt tineri si asta poate din cauza trăirilor de viață sau greutăților, oameni care poate iau totul prea în serios sau poate au doar personalități bătrânicioase. Și există oameni cu vârste înaintate, cu multe primăveri în spatele lor, dar care au un suflet tânăr, un spirit plin de viață și atunci revin cu întrebarea: ce este vârsta și ce determină ce vârstă am eu​? Consider că vârsta pe care fiecare individ o are este bazată doar pe ceea ce el simte, așa că haideți să nu ne mai uităm în buletin măcar o dată și haideți să ne analizăm.

Ce vârstă am eu? Vârsta pe care eu vreau sa o am! Într-o zi mă simt de 20 de ani pentru că mă trezesc de dimineață cu atât de multă energie încât pot să mut și munții, în altă zi am 40 și nu pentru că m-am trezit și nu mi-am băut  cafeaua, ci pur și simplu asta simt. Trăim într-o lume care fără să ne dăm seama, suntem îndoctrinați și educați într-un anumit fel, ni se dictează cum și cât să trăim, cum să ne comportăm ca tare pentru vârsta din buletin. Dar poate că nu vreau, m-am gândit așa într-o zi să mă răzvrătesc și să nu am 35 de ani ca și în buletin, vreau să am mai puțin, să am cât simt și nu vreau să simt un număr anume, vreau să pot să mă comport ca la 15 ani, să-mi asum responsabilitățile vârstei mele din buletin pentru că prin faptul că aleg să mă răzvrătesc nu-mi neglijez responsabilitățile și viața ci, pur și simplu, aleg să trăiesc așa cum vreau eu în acea zi. Nu vreau să fac parte din clișeul vieții, care ne spune și ne dictează dogmele societății în care trăim, eu vreau să fiu diferită, să trăiesc ca mine nu ca alții, să simt ca mine, nu doresc să afișez sau să-mi asum o viață pe care alții o consideră normală: ce înseamnă normalitatea până la urmă? Înseamnă o serie de ideologii ale maselor care ne sunt revărsate zilnic prin mass-media, cum să ne îmbrăcăm, ce să mâncăm, ce culoare să ne placă. V-ați gândit oare de ce sunt atâția oameni nefericiți? Nu am eu răspunsul la întrebare, dar este poate fi datorită faptului că vârsta pe care o avem ne este impusă. Impusă de societate! Haideți măcar o zi să ne asumăm tot ceea ce ne dorim să facem, să ne comportam exact așa cum dorim, să avem vârsta pe care o simțim în suflet sau hai să uităm cuvântul „vârstă”, să nu-l mai avem în dicționar măcar o zi, să uităm tot ce ne este impus de societate și hai să trăim pur și simplu, să mergem la serviciu pentru că avem nevoie de bani, dar nu mai mult de 8 ore, să dormim sau să ne odihnim 8 ore dacă simțim nevoia și apoi ne mai rămân 8 ore în care să trăim liberi. Acele 8 ore în care fiecare sa facă ceea ce-și dorește pentru a-și elibera spiritul, pentru a da frâu liber vârstei interioare. Și dacă reușești să trăiești o astfel de zi și când spun să reușești mă refer la faptul că nu este ușor să te debarasezi de îndoctrinări, vei constata, probabil, că mai dorești astfel de zile, trăite după bunul tău plac nu după gura societății și ajungi încet-încet să adaugi un mic țel pentru a te elibera în fiecare zi puțin câte puțin. Eu am reușit să scap de sintagma ,,gura lumii” pentru că trăim pentru noi nu pentru alții și de aceea trebuie să ne satisfacem nevoile noastre personale și să fim noi înșine un pic egoiști pentru a putea fi fericiți. Cu cât mai mulți oameni fericiți ne înconjoară cu atât putem trăi într-o lume mai bună, mai frumoasă și mai lipsită de vârstă. Asumarea vârstei ne îmbătrânește. De ce este frumos când intrăm într-un grup de copii și ieșim din mijlocul lor după o oră în care ne-am permis să ne maimuțărim, să pocim cuvintele? De ce un star de cinema are voie să se îmbrace cum dorește și să se comporte total inadecvat si nu este la fel de tare blamat ca și un om de rând într-un cerc de prieteni, în cazul în care are un comportament diferit de restul…. răspunsul este doar unul: acel star nu dă doi bani pe gura lumii, pe vârsta pe care i-o atribuie societatea, are atâta experiență din rolurile pe care le-a jucat și în care a avut dreptul să se comporte cum a dorit sau să-și joace rolul cum a crezut de cuviință, uitând de vârstă sau afișând doar vârsta pe care rolul său a vrut să o arate. Deci ce vârstă avem? Avem vârsta pe care o simțim și o afișăm, vârsta care ar fi bine să nu o exprimăm prin anii contorizați în documentele oficiale. Omul poate sa învețe de la natură și să trăiască în armonie cu toate anotimpurile, adică poate să renască precum renaște natura, primăvara, ori de câte ori simte nevoia, dar își poate lua și perioade de hibernare, de meditare precum iarna.

În concluzie vârsta este doar un număr atribuit de societate și ar trebui să fie un număr fără o semnificație anume, odată scos cuvântul „vârstă” din vocabular ne mai rămâne doar omul care trăiește .

Autor: Dana Cristea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Top

Prin continuarea utilizării site-ului, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. mai multe informații

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close