Să fii părinte în ziua de azi e un lucru destul de complicat, pentru că pe de o parte, sunt multe informații, de la mulți specialiști, care oferă părinților diferite metode și sfaturi de a-și crește copiii și pe de altă parte, timpul dedicat copilului e tot mai scurt. Deci în principiu, lucrurile ar trebui să meargă repede și bine.

Cum să facem diferența între ce e bun și ce nu mai e de actualitate? În primul rând ne putem îndrepta atenția către cercetările și studiile făcute în ultimii 30 de ani asupra creierului. În al doilea rând ne putem face o autoanaliză, pentru a vedea dacă modul în care ne creștem copii este în concordanță, cu ultimele descoperiri făcute de specialiști.

Dacă ne dăm seama că facem parte din categoria de părinți care încă folosește bătaia sau pedepsele ( time out, pusul la colț, retragerea iubirii, amenințările, retragerea/ stoparea lucrurilor care îi plac copilului, țipatul ) e bine să căutăm instrumente de a acționa diferit. Nu putem face o schimbare repede, însă e nevoie să se înceapă de undeva.

Academia Americană de Pediatrie ( AAP ) recomandă folosirea strategiilor de disciplinare, altele decât pedepsele verbale sau fizice, pentru a opri comportamentele nedorite ale copiilor.

Pedepsele funcționează pe o perioadă scurtă de timp, pot produce repede comportamentul copilului dorit de părinte, însă pe termen lung nu sunt eficiente, pentru că ele corectează un comportament, un efect ( ceva ce se întâmplă în exteriorul copilului și noi îl vedem ), neținând cont de cauza lui, care de cele mai multe ori, este una emoțională ( ceva ce ține de interiorul copilului și pe care noi nu o vedem întotdeauna, decât când se manifestă printr-un comportament nedorit ).

Pe lângă aceasta, pedepsele creează o ruptură în relația copil – părinte, îi distrug încrederea în acesta, îl fac temător și neîncrezător în forțele proprii.

Pedepsele corporale vin cu efecte și mai mari, ducând la traume care pot fi purtate toată viața și care pot afectea sănătatea fizică și emoțională pe termen lung.

Studiile arată că pedepsele nu numai că nu sunt eficiente, ci creează și efecte opuse celor scontate.

Și atunci ce facem dacă nu pedepsim? Tot AAP recomandă folosirea unei discipline pozitive.

O formă a acestei discipline pozitive bazate pe studii de neuroștiință din ultimii ani, este cea de la Hand in Hand Parenting ( www.handinhandparenting.org ). Misiunea Parentajului prin Conectare este de a oferi părințior instrumente prin care aceștia se pot îngriji de cauzele comportamentelor copiilor ( adică de emoțiile lor ), pentru că, în acest fel, dispar efectele negative ( adică comportamentele nedorite ).

Cu ajutorul:
º Timpului Special
º Ascultării prin Joc
º Setării limitelor
º Ascultării emoțiilor
º Parteneriatului de ascultare

Părintele poate:
º avea grijă atât de emoțiile și comportamentele proprii cât și de ale copiilor
º poate face trecerea de la pedepse și disciplinare negativă, la conectare și disciplinare pozitivă, într-un mod în care să apropie, nu să creeze rupturi în relație și în sinele copilului
º poate înlocui comportamentul care rănește copilul cu unul care aduce apropiere și în același timp efectele dorite de părinte
º îl poate face pe copil să facă ce dorește el, într-un mod în care să nu le strice relația pe termen lung și în același timp copilul să primească educația atât de necesară din partea părintelui

Închei prin a vă spune că nu e niciodată târziu pentru a începe să reparăm relația cu copilul, în cazul în care ne dăm seama că uneori, sau destul de des, am procedat greșit. Atât ei, cât și noi ne dorim apropiere și conectare poate, mai mult decât orice.

Autor: Isabela Budușan – Educator Parental Hand in Hand Parenting
Consilier Dezvoltare Personală
Mamă a 3 copii